Skip to content

Oamenii ăştia se pricep la vânzări

Decembrie 5, 2010

A nu se inlocui cs cu x

Cauza idioteniei vanzatorilor MediaGalacsy n-ar fi pusa pe lipsa informatiilor acestora despre produsele puse la vanzare in magazinul in care reusesc sa lucreze de cativa ani buni.
Daca ma mai gandesc, nici indiferenta ce ti-o arata atunci cand doresti sa cumperi un anumit produs n-ar fi atat de rea precum ar fi nesimtirea cu care esti tratat fix in momentul in care, ei, isi dau seama ca sigur nu doresti sa cumperi un produs.

Si nu vorbesc din rautate. Mi s-a intamplat sa cumpar de nenumarate ori electronicareli de la ei. N-am vrut informatii aditionale, caci, de obicei, atunci cand plec sa achizitionez cate-un lucru, plec informat. N-am cerut nici atentie sportia, caci, tot de obicei, sunt un tip destul de tupeist, iar din moment ce un produs nu e ingradit de vreun geam, pun mana pe el, il misc, il verific, il pornesc, il opresc, etc. Bineinteles, in limita bunului simt. Si lucrul asta mi se pare ceva corect; trebuie sa stiu ce cumpar, nu?
Din moment ce e pus pe raft, spre exemplu- un telefon, cred ca e asezat acolo pentru a fi testat. Logic, nu? altfel ce rost ar mai avea magazinul. Am imparti cataloage si am vinde on-line, sau chiar la telefon.

O alta chestie, tacit inteleasa de vanzatori si cumparatori, in general, s-ar rezuma la restrictia de a atinge produsele expuse pe raft doar de catre persoanele care doresc, ba chiar au un gand arzator, musai, de a le cumpara. Astfel incat sa nu puna orice bleg mana pe ele, pentru a le deteriora intr-un anumit fel vopseaua. Ori a le produce alte stricaciuni.

Si hai ca as intelege-o pe asta, dar ce te faci in astfel de cazuri cu oamenii indecisi. Cu aia care vor sa aleaga intre doua produse?
Dar ce te faci si cu cei visatori?

Astfel, pentru a trece de paralela facuta, imi voi asterne gandurile avute tocmai saptamana trecuta, cand m-am aflat total din greseala in magazinul sus-numit. De ce sa mint? spunand ca as fi dorit a-mi fi cumparat ceva din el; sau macar ceva de mare valoare. Nu! probabil visele m-au manat acolo, sau ideea ca in viitorul apropiat mi-as cumpara un microfon sau un aparat de masat picioare, dar nicidecum un televizor 3d de 75000 de lei. Ca n-as avea ce face cu el.

Dar, recunosc, totusi doar dracu m-a impins in a-l testa cu ochelarii de numai 400 de lei, oferiti separat de pretul televizorului. Sigur, si de tunner si sistem audio, si… alte chestii scumpe.
L-am testat! Am vazut, mirific, pret de cateva secunde, apoi l-am inchis din telecomanda. Nu l-am cumparat caci n-am, si chiar daca as fi avut tot nu as fi cheltuit atat pentru cinci filme 3D dintre care doua false, iar unul si mai fals, distribuit chiar cu televizorul. Da, recunosc. Greseala mea ca nu l-am cumparat. Cam tot de asta cred ca as fi fost si taxat ulterior de catre un vanzator cu tricou albastru; drept urmare, citez, cu mai mult ca perfectul lui:

– Baiete! de ce ai oprit televizorul ala daca il gasisei pornit?
– !?!
– Da, Sony, ala!
– Pai…
– Păi, niciun păi!

Si atat, n-am mai zis nimic ca m-a luat repede.

Atunci cand am iesit din magazin m-am gandit daca „baiete” e un fel de apelativ politicos, ori, daca ar fi ideal sa stiu starea tuturor televizoarelor din magazin; daca unul e pornit sau in standby; daca altul e oprit de la buton sau de la telecomanda; daca vine sau nu semnal la cablu.
Iar atunci cand as fi miscat de pe raft un fier de calcat, să îl fi asezat in starea initiala cu sublerul, sau chiar cu micrometrul.

Bineinteles ca, pentru a fi treaba- treaba, as fi rugat conducerea magazinului, ca la intrarea in acesta sa troneze un mesaj de tipul:„Magazinul isi rezerva dreptul de a urechea clientii!”

Eh, dar suntem latini, trebuie sa ne reprosam cate ceva, nu ca am sta foarte prost la capitolul comunicare si, ma rog, alte relatii cu publicul…
…sau ca nici agentii comerciali, specializati, cum s-ar zice, n-ar fi mai departe de bisnitarii burtosi din piata care-ti ofera 3 perechi de sosete la 10 mii, spunandu-ti:
– Bai, hai sa iti dau niste sosete !
– Nu vreau frate, merci!
– Hai ma, ca is bune, 3 perechi la 10 mii, asa ca imi place de tine uite iti dau 4, am si pe maro.
– Nu ti-am zis ca nu vreau, merci oricum.
– Du-te ma, tu te duci sa cumperi de la pletosu’ ala de colo?
– Nu frate, nu am nicio treaba cu pletosu’, de fapt nu cunosc niciun pletos pe aici.
– Treaba ta, nu stii ce pierzi.
– Da, da …raspunzandu-i burtosului din departare.
– Mai treci tu pe aici, nu iti rup eu capu, ai sa vezi. Uite ma… al dracu nu a vrut sa cumpere sosete de la mine, manca-mi-ar…

2 comentarii leave one →
  1. Simon M permalink
    Decembrie 13, 2010 11:01 pm

    baiete tu ai talent!!!ti-am citit mai multe articole si m-ai cucerit:)nu ca as fi experta…imi place stilul tau,esti original si reusesti sa creezi un articol interesant din orice!BRAVO!!!

  2. suntjos permalink
    Decembrie 14, 2010 8:40 pm

    Laudele astea ar trebui sa ti le atribui tie, si sa-ti dai demisia de la serviciul ala; pentru Dumnezeu! :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: