Skip to content

Cum a fost și cum este după amigdalectomie

Martie 18, 2014

Acum, la aproape cinci zile distanță, tot mă dor urmele operației.

Dar mai bine să-mi povestesc explicit ce și cum mi s-a întamplat. Miercuri, 12 martie 2014 m-am internat în spital Județean Argeș pentru a-mi face o amigdalectomie. M-am gândit mult și bine la asta, însă la finalul fiecărui gând mă trezeam cu o durere groaznică de gât, cu febră, frisoane, tuse, și alte lucruri urâte provocate de o amigdalită cronică ce pot să spun că a recidivat în ultimul an în mai bine de 6 episoade. Ajunsesem în ultimul moment ca pentru a scăpa de afectiune să iau doar antibiotice. Am testat numeroase, însă ale căror nume nu aș dori să le rostesc.

Așadar, cu o săptămână înaintea zilei de 12 martie, trecusem printr-un tratament cu un antibiotic injectabil fiind scăpat aproape în totalitate (am crezut eu) de ultimul episod de amigdalită. Am fost internat dimineața și mi-a fost făcut un set complet de analize de sange urmând ca în cea de-a doua zi să mi se facă amigdalectomia. Am primit niște ampicilină ce urma să-mi fie administrată din șase în șase ore frumoase. Numai că la cea de-a doua administrare mi-au apărut niște bubițe mici ce au reușit să se răspândească pe jumătatea ascendentă a corpului. Am rămas surprins pentru că în etapa de testare a antibioticului rezultatele au fost negative. Antibioticul mi-a fost schimbat iar operația a ramas stabilită pentru aceeași dată.

Ultima zi în care puteam să mă bucur de o masă completă a trecut destul de lent, neliniștea și ideea unei recuperări dificile m-au făcut să adorm greu.
În dimineața zilei de joi, 13 martie, nu a trebuit să mănânc nimic. Pe la ora 10, mi-au făcut un diazepam, am trecut de testarea pentru anestezic și am așteptat amețit dar nerăbdător operația. În nuștiucâte minute am intrat în sala de operație, cu o astistentă în dreapta mea și cu medicul în față- ce-mi ținea strâns între picioarele lui, genunghii mei. Așezat pe un scaun asemanator celor din cabinetele stomatologice, îmbrăcat în niște pături dezinfectate- doctorul mi-a făcut trei injecții în fiecare parte a amigdalelor, una mai groaznică decât alta. În puține minute mi-a amorțit tot gâtul, nu mai puteam să înghit în fel și chip. Mi-a prezentat ustensilele (de parcă aș mai fi vrut să le văd) și a început distracția. Asistenta-mi țintuie capul de tetiera scaunului, doctorul îmi înșfacă una din dușmance cu „crocodilul” instrumentelor chirugicale- cleștele ai carui dinți n-am s-ai uit niciodată- și cu un bisturiu, bănuiesc, îmi cioplește pe lângă amigdala dreaptă. Bineînțeles, aceasta se ține cu toate puterea, pulsul crește, doctorul trage, asistenta încearcă să mă calmeze, eu încep să am simptome de regurgitare, mâinile-mi tremură probabil de frica. Doctorul încercă să mă calmeze spunându-mi că mai are puțin, amigdala nu se lasă, pulsul accelerat, tensiunea în urechea dreaptă o aud ca pe un aeroport, bătăile inimii sunt și ele tot acolo, de parcă mi-ar fi fugit cordul în gură.

Într-un final nenorocita se eliberează, niște pansamente îmi tamponează acum gura, și cealaltă amigdala este trecută pe lista de concediere. Conform spuselor baieților din salon, operația a durat 20 de minute, minute ce nu le-am considerat a fi mai multe de atat. În final, două pansamente de la marginea a doi clești incrucișați incercau să oprească sângerarea. Doamnele amigdale stăteau întinse la plajă pe un pansament, însoțite de mici punguțe de puroi (bleah, scuze). Am ieșit din sala de operație mai mult speriat decât cocoșat de durere. Doctorul a ieșit plind de licoare sanguină pe față.
Am mers către salon însoțit, m-am așezat culcat într-o parte pentru a putea respira mai ușor. Simțeam și atunci că sângele inca-mi curgea din gât, însă încercarea de a-l scuipa era sortită eșecului din cauza anestezicului. Aveam pulsul în ureche dreaptă și asta mă facea să cred că am suferit o operație la urechi si nu în gât. După o oră de stat la orizontală, tot aveam probleme cu sângerarea, anestezia aproape că trecuse, și durerile începeau să-și facă apariția. Scuipam sânge și aveam teama că daca nu voi mai incerca să fac asta, am să-l înghit și apoi am să dau de belea daca am sa regurgitez.

Am primit un calmant și ceva pentru sângerare. Durerile au început să apară la modul serios, de parcă aș fi avut capul ghilotinat. Cea mai mică încercare de înghițire era sortită eșecului din cauza durerilor, gâtul nu puteam să-l „râcâi” pentru că mi-ar fi pornit sângerarea și mai tare. Și mi-aș fi dorit să scap de unele cheaguri de sânge rămase undeva la jumatea traseului.
La șase ore de la operație, am reușit să înghit primul strop de apă după operație, probabil reușind să fac asta datorită calmantului. Am mâncat și trei lingurițe de înghețată pentru că asta mi-a spus doctorul că e bine să fac.
Durerile s-au diminuat aproape cu 30% la 8 ore după operație, iar sângerările aproape că se opriseră complet. Am primit și o perfuzie, iar seara am putut să dorm liniștit la umbra unei fiole goale de algocalmin.

Vineri, 14 martie, prima zi de după război. Vorbitul încă nu puteam sa-l practic. Asemăntor primei zile, unde n-am putut rosti nimic. Înghițirea unei simple guri de apă era un fel de bătaie cu biciuri. Mușchii gâtului erau amorțiți, mișcarea capului diminuată și ea. Urechile mă dureau enorm, și toate-mi mai erau alinate de analgezic.
Mi-au spus să consum multe lichide, și așa am făcut. Am băut aproximativ trei litri jumate de apă în următoarele 24 de ore. Am început să înghit ceai, și am mai mâncat înghețată. La control, doctorul mi-a spus că deja falsele membrane se formasera, iar recupararea era pe o pantă ascendentă; mi-a spus că dacă vreau, îmi dă drumul acasă. Am refuzat bineînțeles, deoarece nu mă simțeam apt de o asemenea încercare. Spre seara am putut să și vorbesc, însă foarte încet. De algocalmin am fost depenedent până duminică, în tot acest timp primind o injectie de coagulare a sângelui și un antibiotic la 12 ore, plus o tăviță în care scuipam mereu saliva pentru a scapa de chinurile înghițirii ei.

Sâmbătă, 15 martie, chiar și acum inghițirile îmi dădeau dureri groaznice, însă observasem că undeva la jumatea zilei, și cu o fiolă de calmant puteam să mănanc. Bine, de neimaginat ceva mai grosolan. Supa strecurată a fost meniul meu de cinci zile, ouă fierte, înghețată și… și cam atât. Și asta doar de două ori pe zi!
Duminica a decurs mai bine, de vorbit puteam să o fac, însă parcă-mi obosea tot corpul după o discuție de 10 minute. Aceeași dietă, apă în exces și înghețată, însă am hotăratât să înfrâng durerea și să nu mai iau algocalimn. Nopțile puteam să dorm lejer, asta a fost satisfacția mea, diminețile însă erau foarte dureroase. Gumă de mestecat pentru punerea în mișcare a mușchilor mi-a fost recomandată de doctor și faringosept, dar luat ca la prospect.

Luni, 17 martie, la patru zile de la operație am reușit să mananc ceva mai mult. Doua chiftele, cremwursti, niște mămamliguță și cam atât. Azi am fost și externat, durerea persistă, urechile dor și ele, vorbitul creează discomfort însă conform spuselor medicului, recuperarea urmează o trasă foarte bună. Am doar două medicamente de luat, însă nici ele obligatorii. Mancare moale, apă și înghețată. Întregul gât este acoperit de un lichid transparent, gros. Pe seară situația din cea de-a doua zi de operație parcă s-a întors, nu mai puteam inghiți nimic. Experiența de a inghiți suc de morcovi din comerț a fost devastatoare, parcă mi se lipea pe marginile gâtului fiecare picătură a acestuia. Am desfăcut din nou o fiolă de algocalmin și am consumat-o pentru a putea mânca, cu mare greutate totuși, niste piept de pui fărâmițat cu blenderul.

M-am culcat devreme și m-am trezit azi cu dureri urâte nu numai de gât ci și de urechi. Am luat un Strepsils crezând că-mi va amorți gâtul și ca voi putea să înghit mai ușor. Iluzii… Am mancat niște orez cu lapte cu mare greutate și dupaia am început să strănut. Strănutul e groaznic, parcă-mi întoarce gâtul pe dos.

Bilanțul până acum: Am slăbit 4 kilograme în toate aceste zile. Durerile încă sunt aici și sper să scap de ele în cel puțin două săptămâni. Subiectiv, nu știu ce să spun despre operație și despre evoluția stării mele de sănătate. Poate doar timpul îmi va da ulterioarele răspunsuri, îmi va fi sau nu mai bine, fără ele. Cert este că înainte de extirparea lor, la o privire, amigdalele nu aveau punguțe de puroi, însă după scoaterea lor, doctorul mi-a spus că aveau și mici biluțe de puroi, undeva în urma lor, afecțiune ce nu dispăruse după două săptămâni de moldamin, două injecții cu ampicilină și bineînțeles mult prea multe pastile de paracetamol.

Cam atât deocamdată, e posibil să revin cu amănunte.

L.E.: Unele detalii din timpul operației au fost omise pentru a nu oripila publicul.

8 comentarii leave one →
  1. Martie 26, 2014 9:19 am

    Lasa coane ca te repari tu….. acum ca tot greul a trecut nu iti ramane decat sa te gandesti la zilele cu soare ce vor veni si la berile reci ce le vom devora. Te astept cu drag pe la mine sa gadilam niste „botoane” si niste „capace de bere” la o fifa ceva.
    P.S: Ma bucur ca operatia a decurs bine, imi pun toata increderea in recuperarea ta si ma bucur totodata ca mi-ai mai dat si mie lectura de citit. Bafta!

  2. Septembrie 30, 2014 11:01 am

    buna ziua,

    cu cine ai facut operatia de amigdale? ce doctor? si cum ai facut operatia, a fost operatie clasica, cu laser, etc
    si eu sunt din pitesti si am tot amanat operatia

    • Septembrie 30, 2014 4:03 pm

      Dr. Ciopleiasi Moise. Operatia a faost facuta clasic, cu bisturiul cum s-ar zice, sau, ma rog, clestii aceia cu care se indeparteaza amigdalele. La aproape trei sapatamani de la operatie, nu am mai avut nicio problema cu mancatul. Au trecut şase luni de la operatie si m-am simtit excelent fără ele. Numai că în partea din stanga a mai rămas un rest amigdalian, care s-a inflamat vara asta şi am primit iarăşi tratament cu antibiotic neinjectabil pentru amigdalită. Însă tratamentul a fost de scurtă durată, iar dureri deloc. Doctorul de familie mi-a depistat acel rest, eu nici macar n-am avut habar că-l am. N-am răcit până acum deloc, ca să dau un răspuns despre cum erau răcelile când aveam amigdalele/cum se resimt racelile fara ele.

  3. Paul permalink
    Octombrie 26, 2015 12:35 pm

    Vă rog să îmi răspundeți cu niște sfaturi…
    Acum o săptămână mi-am scos și eu amigdalele după ce am avut un aslo imens de 4000.Doctorii s-au speriat f tare și m-au pus pe masa de operați, înainte de operație mi-au pus niște picături în nas ce usturau foarte tare.După în timpul operației mi s-a pus o masca de aerosoli pe fata și a trebuit sa număr pana la 20…Pe la 17 m-am pierdut so m-am trezit în pat scuipând sânge.Operația a durat 30 40 de minute deoarece doctorul a trebuit sa îmi decupeze ceva ca sa poată și îmi scoată amigdale stânga (din cauza marimii).În prima ora ceream apa în continuu și nu prea simțeam durerea.După câteva ore nu am mai putut sa beau apa nu am mai putut face nimic.pe la ora 9 10 seara am putut sa bea 2 3 guri de apa,dar și alea chinuite rău. După ăsta mi s-a dat algocalmin la perfuzii și după 1 zi am plecat acasă. Din păcate nu a fost cea mai buna alegere deoarece nu am mâncat absolut nimic timp de 4 zile stand doar pe apa și niște shakeuri nutriționale. După aceste 4 zile mi-am luat inimia în dinți și am mâncat pt prima oară niște pireu cu ceva crewusti foarte moi.Acum sunt în a 7 a zi,în continuare cu dureri,dar din ce am văzut în decursul zilei este ca mă îndrept spre a 2a zi de operație (mă refer la durere).
    Iar întrebarea mea este urmatoare:As putea sa fac ceva?Sau o sa las sa treacă de la sine?
    Aștept răspunsuri și va rog fără înjurături.

    • Octombrie 28, 2015 9:41 pm

      Salut! Pai, in afara de atentie la alimentatie si fiole de algocalmin, nu cred ca ai mai putea face nimic. Cazul meu a fost… am ramas mai mult timp in spital, si am continuat cu antibiotic. Mi se pare totusi scurt timpul ca dupa o zi de internare, sa pleci acasa. Oricum, consulta doctorul daca apar probleme mai grave. Nu e de speriat, totusi, durerea, o sa mai persiste. Dupa vreo doua saptamani am putut sa mananc bine. Nu abuza de algocalmin ca nu face bine. Incearca sa lasi medicamentele putin cate putin. Nu vreau sa dau nume de pastile, deoarece cazurile medicale difera. Se mai face gargara cu diferite solutii medicamentoase sau se pot lua pastile de supt (aici te rog sa-ti intrebi doctorul). In rest ar fi bine sa mananci, cat de chinuit, insa sa nu te hazardezi la mancaruri ce-ti pot zgaria zona unde ai fost operat. La mine a trecut mai mult de un an dupa operatie. Nu pot spune ca mi-e mai bine, sau ca mi-e mai rau. Cert este ca racelile nu au mai fost asa dese ca inainte. De durerile articulare am scapat complet (ca aveam si din astea cauzate de amigdale- conform spuselor doctorilor). Insa am devenit putin mai sensibil la tot ce tine de factorii meteo. Resimt frigul mai patrunzator, imi acopar urechile… Sper sa nu fie cazul tau. Mare grija totusi si la astea. In rest pot spune ca mi-e mai bine decat inainte🙂 Sanatate si o sa treaca si durerea. Nu te culca pe o ureche, dar nu fi nici panicat. Te rog sa revii cu comentarii daca mai as putea sa te ajut cu ceva. Dupa operatie mi s-a mai intamplat ceva, dar asta o sa-ti povestesc doar dupa ce te vei pune pe picioare.😉

  4. Mai 4, 2016 7:30 am

    salut am 17 ani și în dată de 03.05 2016 am fost operat de amigdale așa zis amigdalectomie! nu aveam emoții nici stresat nu eram. am păstrat calmul .operația a durat 40 de minute , am fost anesteziat local , dar am simțit puțin durere la amigdala dreapta deoarece eu am făcut 8 episoade de amigdalită în un an ! si am decis să le scot. . am urmat tratament cu moldamin dar fără rezultat . după ce am întrerupt moldamin am făcut iar. azi este o zi de când m-am operat . am putut vorbi dar greu si nu prea mult. azi ma simt mai bine înghit greu dar e suportabil ! nu mai sângerez . am avut prima zi dureri de urechi cam groaznic ..am suportat asta e.. Dar azi nu mai am .am băut ceai rece de mușețel si o sa încep să mănânc de azi ! dacă va e frica de operație va zic eu e bine..nu simți nimic . doar că lucra. am fost operat în Marghita Jud Bihor.

  5. Cerneanu Floris permalink
    Iunie 10, 2016 10:47 am

    Salut , ieri 10 iunie 2016, am suferit si eu o tonsilectomie , dupa 6 episoade in 2 luni am decis sa le scot in Deva , la spitalul judetean , eu luasem antibiotice diferite in toata perioada celor 6 episoade , terminam tratamentul si reverea boala . Cum , de ce ? Nu stiu .
    Am fost internat luni , si , din nou mi-a fost administrat antibiotic intravenos , dar de aceasta data pentru a usura scoaterea acestor.
    Tin sa mentionez ca eu am avut un caz mai special deoarece de la tot antibioticului luat mi s-au facut franjuri .
    In ziua operatie doctorul m-a condus in sala pre-anestezica unde m-a lasat in grija medicului anestezist iar acesta la randul lui in grija asistentei acestuia.
    Domnisoara m-a condus in sala de operatie , si m-a tinut putin de vorba pana am fost legat de pat ( ” stiu ca nu fugi nicaieri dar vreau sa ne asiguram”) :)) iar apoi am primit intravenos 3 injectii prin intermediul branulei , nu am idee ce erau primele 2 dar a treia era dormitenul, cu ajutorul careia , m-a adormit la 10 secunde dupa administrare .(anestezie generala , nu am simtit nimic am dormit pe toata perioada operatiei .).
    Datorita faptului ca aveam un caz mai special si amigdalele mele erau si putrezite si franjurate operatia a durat 2h si 30 min in loc sa dureze 20-40 min , a fost nevoie sa curete tot si sa cauterizeze pentru a nu intampina o viitoare sangerare .
    M-am trezit la terapie intensiva , unde , datorita anesteziei generale ma simteam ametit , fara putere si cu o stare puternica de greata .
    Am primit o tavita unde am scuipat toata saliva si sangele, deoarece inca sangeram ( sangerarea a tinut undeva la 2-4 ore dupa operatie ) pentru ca nu puteam inghitii saliva deoarece aveam dureri puternice de gat si sangele imi dadea starea de voma deoarece acesta nu se poate digera , dar inevitabil la 3 ore dupa operatie in salonul meu , am inghitit putin sange si am primit o stare de voma ce a fortat locul operatiei si m-a facut sa sangerez din nou dar doctorul m-a linistit si am primit niste perfuzii pentru a-mi elimina starea de greata si a-mi coagula sangele , cu antibiotic si calmant , si am fost mai bine .
    Am reusit sa beau apa abia la 10 ore dupa operatie cateva guri .
    Urmatoarea zi am mancat jumatate de inghetata , cateva linguri de orez ,si de piure , am baut cu paiul nestea rece asta pentru calmare . Inca ma doare gatul si din ce am inteles o sa ma mai doara undeva la 1-2 saptamani. Nu regret ca am facut operatia si incurajez pe oricine a trecut de 6 episoade pe an sa o faca .

    • Iunie 10, 2016 5:51 pm

      Felicitari! Ai grijă însă la viitoarele răceli. Vor fi mai rele, aş putea spune eu, când anul trecut am trecut printr-o răceală groaznică la trahee. Nici mie nu îmi pare rau că am scăpat de ele. Însă resimt altfel stările de frig, şi răcesc, destul de uşor.🙂 Multă sănătate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: