Skip to content

O discuție despre lese

Iulie 7, 2011
tags: ,

De la o vreme văd tot mai mulţi bărbaţi plimbând în lese bischoni, schnauzeri sau pomeranieni, ori alte rase de câini mici pe care eu nu pot să le scriu şi pronunţ corect, dar să le mai scot şi în parc.

Ultimul mi-a apărut în cale mai alatăieri, când am putut să observ un exemplar tatuat- de bărbat, bineînţeles-, cu un alt exemplar de pui de pudel, sau ceva asemănător, în zgardă. Având o alură de „bead gai” omul nostru se chinuia să mânuiască potaia în aşa fel încât să nu calce în baltoacele bulevardului. Ea, nu el.
Ăsta era ultimul; în schimb am văzut om mătur, îngrăşat parându-se de bere, pe care nu l-aş fi crezut niciodată în postura de a plimba bureţi. O făcea, însă, având grijă de doi caniși, care lătrau fix în momentul în care cineva trecea cu vreun picior prin imediată lor apropiere.

Sincer, inidividul de sex masculin care obişnuieşte să locuiască într-un apartament cu un câine, după o anumită vârstă, se cade a avea o viaţă futută.

Despre subiecţii trataţi anterior, nu putem decalara acest lucru. În discuţie poate intra semnul convieţuirii lângă o „feliuţă”, hai să-i zicem, inconsecventa. Ceea ce, sinceri să fim, nu-i departe de făgașul luminos al unei vieţi futute.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: