Skip to content

Sică şi ruptura de gambă a Vioricăi

Noiembrie 7, 2010

Viorica n-avea mai mult de 13 ani in ziua in care se plimba nestingherita pe ulita mare a satului natal. Trup fraged si minte mult mai frageda- s-ar fi demonstrat a avea atunci cand accepta invitatia vecinului Sică de a saraci ciresul din curtea raposatei Lelea.
Sică se gandise atunci ca Lelea, mama sa, s-ar fi rasucit in mormant daca ar fi aflat ca ciresele din pomul ce l-a iubit atat de mult ar fi cazut prada inaripatelor.
Om batran, dar avar din fire totusi, se confrunta cu idilica problema de a face ca fructele sa ajunga din ciresul pricinuit in oala de dulceata a nepoaie sale, intr-un mod cat mai eficient.

Se gandise ceva vreme sa improvizeze un bol pe care sa-l aseze in varful unei prajini, si chiar urma sa faca asta daca drumul spre ghereta cu scule si unelte ale lui Sică nu ar fi fost paralel cu ulita mare a satului pe care, dupa cum spuneam mai sus, in acel moment- o traversa Viorica.

– Viorico, auzi, taica! ma ajuti si pe mine sa dau smocurile astea de cirese jos?
– De ce bre? ce-ti veni pe ele? iti fac umbra casei?
– Ete, nu-mi place mie asa sa le vad asa… atârnând in van. Unde ai mai vazut tu cirese in pom, la sfarsitul verii? – De a ajuns sa rada si a lu’ Bercu de mine- ca cica sunt puturos.
– Pai cam esti!
– Ehe, ce stii tu de batranete…

Ar fi indrugat mai multe inainte de a cadea la pace, ca si cum Sică s-ar fi indurat a-i lasat sarmanei Viorica doua borcane de dulceata in schimbul culesului furctelor ramase tocmai pe cele mai inalte crengi, acolo unde si ciorilor li s-ar fi facut frica in a se avanta.

Viorica se descurcase binisor reusind a culege doua galeti pline ochi de fructe, pana cand un dram de neatentie reusi a o cuprinde si a o tranti din pom tocmai peste gardul darapanat a lui Sică. Momentul ruperii gardului coincise cu momentul in care gamba Vioricai ceda sub presiunea impactului cu solul.
Dupa doua secunde de realizare, glasul fetei brazda intreaga vale chemand in ajutorul ei propria mama.
Sică ar fi reactionat in vreun fel daca ar fi stiut ca in momentele urmatoare nu trebuia sa se confrunte cu Anicuţa, mama Vioricai, persoana cu un spirit oratoric exceptional- considerata, de catre gurile rele, a fi, totusi, o mahalagioaica cu plamâni bine dezvoltati.

Cazu de acord cu propria constiinta să fugă rapid pe pragul casei, ca si cum tocmai ar fi iesit din ea in momentul in care ar fi auzit tipetele de neputinta ale fetei.

La apropierea Anicuţei lua o faţă de om revoltat si incepu a o sicana pe Viorica:

Viorico! Vioriiiico! Vioriiiiiico’! Dracu te pusă tată să te urci in pomul meu???

2 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 11, 2010 10:52 am

    taree asta mihaita:)))ai talent la scris

  2. suntjos permalink
    Noiembrie 11, 2010 4:39 pm

    multumesc mult :* treci pe la casierie :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: