Skip to content

Cum am fost învăţaţi să dăm şpagă

Octombrie 30, 2010

In timpul in care eram elev al scolii primare, parintii colegilor de clasa obisnuiau a oferi invatatorei cu ocazia diferitelor sarbatori, mici atentii. Fie ca era inceput de an scolar, 1 martie sau 8 martie, Craciun, Paste, ori zi de nastere, cadrul didactic trebuia sa primeasca, dupa o lege nescrisa dar urmata- cica a „bunuli simt”, felurite obiecte.

Stiu ca poate parea un exemplu pueril insa gestul ce voi urma a-l descrie mai jos il consider a fi unul ce nu releva o parte a gratitudinii ci mai degraba unul care are legatura cu asa numitul fenomen al spagii.

Spre exemplu, florile se acordau la inceput de an scolar, ulterior acestea erau inlocuite cu diverse cadouri.
Partea amuzanta se regasea in cazurile in care parintii nu erau dispusi sa cumpere un cadou. In acel moment se putea apela si la varianta oferirii unui obiect, mai mult sau mai putin pretios, din casa. Astfel incat dascalul se putea trezi ca primeste prosoape, ceasuri de masa, ori bibelouri, samponuri, creme de fata, sau periute si paste de dinti. In cazul celor din urma, trebuie sa mentionam ca obiectele de ingrijire personala pareau noi; oferite cadrului didactic de catre parintii generosi dupa ce acestia le primisera la randul lor din partea combinatului petrochimic in cadrul caruia lucaru.

Treaba cu oferitul ca atentie a sapunurilor si pastelor de dinti ori sampoanelor tin minte ca a scos din sarite la un moment dat invatatoarea clasei mele. Exasperata ca a primit prea multe sapunuri, s-ar fi rastit asupra elevilor profund indignata de cadouri, asociind cadorisirea cu indemnul rusinos la o igenizare mai corecta a sa.

O izbucnire ar fi avut loc si cand, o alta eleva a clasei i-ar fi daruit de ziua ei un bibelou. Pleaca draga de aici cu asta al tau! ori imi aduci ceva frumos, ori nu mai primesc nimic. Adica mama ta crede ca eu pot accepta toate porcariile pe care voi nu le mai folositi?

De observat ar fi fost faptul ca institutoarea cunostea dintotdeauna ca obiectele primite erau rodul simtirii parintilor, odraslele lor fiind doar simple mijloace de transport intre cele doua partile implicate.

Mai tarziu, in ciclului gimnazial, profesoarele parca ar fi fost si ele cuprinse de ignoranta distinsei invatatoare, astfel incat, de sarbatoarea martisorului, se aratau nemultumite de multele simboluri cartonate primite, sugerand ca data viitoare copiii sa achizitioneze flori si nu tot felul de „alambicuri” tiganesti.

O alta parte interesanta ar fi constat in faptul ca desi periodic dascalii obisnuiau sa respinga unele atentii, pe bun drept sau nu (daca se poate pune problema acestui gand) parintii nu se opreau din a oferi cadouri.

Se strangeau mamicile la colt de strada si susoteau. Tu ce i-ai dat ăleia de matematica, dar tu…, dar tu?
Aaaa… pai sa ia si al meu coronita anul asta, manca-l-ar mama de copil frumos si destept!

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: