Skip to content

Ilie şi Nelu- doi microbişti convinşi

Octombrie 10, 2010

Meciul de aseară mi-a adus aminte de Nelu al lu’ Tentea, vecin si bun prieten cu Ilie al Pârvului. In ziua de azi, ce e drept, relatia lor de amicitie are drastic de suferit probabil si din cauza unui amarat de nuc ce a avut tupeul de a-si avea radacina si doar radacina pe pamantul lu’ nea Nelu, iar carengile si implicit fructele pe terenul bunului sau prieten.
Insa, in momentele trecute in care cei doi relationau de minune, obisnuiau sa se stranga pe teren neutru pentru a viziona meciurile tricolorilor. Totul era calm si frumos pana la fulierul de inceput al partidelor, moment in care personalitatile lor prindeau adevaratele contururi.

Ilie, un perfectionist convins ce simte mereu nevoia de informare, punea pret pe cele mai mici detalii ale meciurilor, de obicei localitatea unde se desfasura partida, starea gazonului, numerele de pe tricourile jucatorilor, ori puterea vantului- toate, detalii ascultate cu multa atentie din difuzoarele televizoarelor alb-negru, la inceputul partidei.

Nelu a lu’ Tentea, un sangvinic popular, un tip mult prea vorbaret, o persoana pentru care o conversatie lansata pe tema: „Câte hectare de grau ai avut anul asta la asociatie?” ar fi insemnat mult mai mult decat niste detalii insignifiante, mai ales cand aceasta ar fi debutat in momentele in care atentia lui Ilie atingea cote maxime.
Deobicei cei doi cadeau la un consens; ba Nelu mai stingea ternsiunea cu lui despre grâne, ba Ilie mai contra cu cate un: „Ia, Şhht! ca incepe!”

In cazul in care una dintre echipe reusea sa inscrie un gol, nea Nelu se manifesta frenetic, uneori (o sa vedeti mai jos si de ce), injura de mama focului, ori striga asurzitor de bucurie, scotandu-l practic din minti pe Ilie deoarece zbieretele acestuia ar fi bruiat intr-un anumit fel capacitatea celui din urma de a recepta numele marcatorului.

– Ba, fir-ar-ai dracu, de parca au pietre-n bocanci. Uite ma, uite ma cum da peste poarta, ba Ilie, eu ti-am zis ca astia sunt prosti. Unde dă, ma, asta in p***a ma-sii, ba, daca stiam ca joaca asa de prost ma duceam la a lu Ciupitu sa-mi dea cazanu’ ala, nu mai pierdeam vremea. Ba, tu stii ce a facut, ma, a lu’ Ciupitu?”
– Ia, Shht! ca e penalti!
– Da-i ma dracu de prosti, n-auzi…
– Taci ma!

Ba chiar Ilie reusise sa porecleasca tipologia omului galagios la meciuri, diseminand-o fiilor si nepotilor sai. Ii numea pe aia care aveau obiceiul de a ţipa de nebuni dupa inscrierea unui gol: «Nelu a lu’ Tentea»

Insa, de departe momentele de glorie ale tinereţurilor celor doi erau atinse in timpul in care Nelu se trezea pe la jumatea partidei, ori pe la minutul 56, sa intrebe: „Ba! dar care sunt ai nostri, aia albastri?”

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: