Skip to content

Conservatorismul ne-a mâncat ficaţii! – ep. I – Nunţile

Octombrie 7, 2010

Dumitru al lu’ Oblete a simtit pe spinarea lui barna conservatorismului cand s-a hotarat sa se-nsoare cu Tituţa, fata mai mare lu’ a lu’ Şchipou din satul vecin. Tineri, frumosi, si cum altcumva decat nelinistit, mai ales din momentul in care Dumitru (intitulat si Mitica de altfel) s-a pus a bate tarusii pentru fixarea cortului. Ajunsese la cel de al 34-lea din toti cei 36 cand, Coana Fanica, matusă-sa din partea lu’ tac-su, i-a soptit asa incat sa n-o auda socru mare ca a gresit amplasarea cortului. Trebuia pus cu intrarea spre rasarit, pentru a se bucura de „bunurile” divinitatii. In alt chip era de rau!
Si s-a chinuit saracu’ Mitica sa mute toti 34 de tarusi incat in noaptea nuntii n-a mai fost bun de nimic.

Tot traditia spune ca in ziua nuntii, deschizatorul drumului- ce face legatura intre casa parintesca a mirelui si a miresei- trebuie sa fie „baiatul cu bradul”, rolul acestuia revenind in cazul nuntii lu’ Oblete unui individ (fost coleg de cazarma cu Mitica) venit tocmai de peste coclaurile bucurestene. Apoi ce sa stie omul ala de drumurile satului.
Dar daca traditia cere, se conformeaza! Si uite asa au mers precum chiorii, convoiul orbecaind prin toate ulitele dupa saracul bucurestean mandru dar dezorientat deschizator de alai.
Pentru ca mirii sa se bucure pe deplin de darurile divinitatii, ginerele nu trebuia sa se gaseasca in aceeasi masina cu saramanul „baiat de brad”. In alt chip era de rau!

Nu mai trebuie sa vorbim despre traditii ce au macelarit ani de-a randul demnitatea unui sarac de naş, precum oferirea micilor onorarii pe pieptul si fruntea mirelui, resepectiv, lautarului. Ori alte obiceiuri ce au „crapat” la propriu obrazul neajurotatului mire lasat fara niciun fel de aparare sub lama unui individ care nu putea sa se barbiereasca nici macar pe el, daramite pe altii.

Pentru a demonstra cu adevarat ca ideologia conservatoare  este daunatoare sanatatii am sa va relatez o alta mica intamplare.

Prin partile mai de munte, mai pe-acolo pe unde se incing hore cu căutătură, cu strigăt- adică nu jucate precum doniţa la căruţă- oamenii tin la traditiile lor (chiar cu pumnii) neacceptand in ruptul capului lor ca un strain sa le schimbe in vreun fel.
Tiberiu al lu’ Gogu al lu’ Cârcel, om cu frica damigenii, impreună cu vără-su Gică, s-au intors de la o nunta-n Campulung satui mai mult de bataie decat de mancare. Unul dintre ei, initial, o cam luase la masea in mod teoretic, strigand schimbarea horei in locul lautarului, urmand ca dupa asta sa o ia la măsea si in mod practic.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: