Skip to content

Marian a lu’ naşu Petre

August 26, 2010

Nasu Petre a fost cunoscut in comuna drept cel mai mare, mândru si rau de gura birjar de la 1925 incoace. De fapt, la batranete s-a lasat meseria de el, sau mai mult din vremurile in care nici la nunti nu au mai fost folosite care; dar gura tot nu l-a lasat. N-a reusit el sa stranga prea multi bani intr-o viata, bunul cel mai de pret ramanandu-i: doi cai.
A murit acum cativa ani de inima rea. Nevasta prin 2004 se stinsese si ea, iar de atunci, tot singur isi ducea traiul. Copiii nu prea-l vizitau, motivele putand fi doar banuite.
Fiica se maritase undeva prin Bucuresti, iar fiul- Marian…, eh! cu el sta altfel treaba.
Daca nasu’ Petre era cunoscut drept un om cu gura mare si spurcata, localnicii poreclindu-l si Burebista din motive cunoscute numai de ei si istorie- fiul era un individ retras.

De fapt in casa familiei descrise mai sus, nasu’ Petre regla conturile. Marian, probabil asuprit, satul de comportamentul tatalui sau, ar fi dorit sa rastoarne candva rangurile devenind el seful familiei. Lucru ce s-a intamplat imediat ce acesta a prins un loc de munca la sondele de la marginea satului.
Se spune ca ar fi castigat binisor acolo, din moment ce a cumparat la scurt timp o ferma. Iar dupa ea, doua terenuri pe care a cultivat rapita, tocmai cand erau timpurile bune.
Si-a scos cativa gologani, dar nu parea ca-l intereseaza prea mult asta. Satenii cred ca ar fi vrut renume si ca dupa moartea tatalui sau, i-ar fi ramas asa… un fix in cap. Unii l-ar fi numit „complex de superioritate”. Auzi si tu! „complex de superioritate”…

Ehe, Marian al nostru si-a luat in timp si un teren, fix in fata gospodariei tatalui sau. Păcat totusi ca a facut lucru asta tocmai cand naşu Petre era printre cei drepti, prin urmare fiindu-i oarecum greu sa se aplece pentru a vedea ispravele fiului.
Gandindu-se probabil ca a construit mica sa avere prea tarziu, a hotarat sa faca o pomenire pentru tata-su. Cu lautari, cu muzica, cu mese-ntinse si porti deshise. Portile deschise, pentru ca la sfarsitul pomenii sa-si prezinte rodul afacerii cu rapita: un Matiz rosu, inmatriculat cu ce numar credeti? Evident! AG 01 SEF

S-au cam mirat ei, mesenii, de introducerea pricopselii lu’ Marian, dand oarecum dreptate alora de vorbeau de „complex”. S-au convins ca nu-s vorbe goale indata ce au observat reclama magazinului lui Marian, pe care scria cu litere ete aşa de mari (arată cu mânile cat de mare): „Superior- Magazin Mixt”.

In magazinul sau mixt functiona si functioneaza si astazi o carciuma. Un fel de bodega, insa cu miros placut, in care de altfel, nu s-a auzit niciodata zicala: „Seful bea, seful plateste,…”, dar in care, unul, Titel a lu’ Moacă, ar fi reusit sa scoata pe gura vorbe urate despre masina sefului ăl’ mare, cum ca nu s-ar preta un Matiz la el, ca nu e furmos doar, ca nu e masina de sefi, ca asa si pe dincolo.

Si si-a luat Marian al nostru, SUV, de la Mioveni de colea. Mare, frumos, dotat ca pe spranceana, caruia ce numar credeti ca i-a pus? Evident! AG 02 SEF.

L-a dus la biserica, la popa Costel, sa-l sfinteasca, sa stie si tata-su ca a ajuns un om mare.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: