Skip to content

Ce vremuri…

Iulie 30, 2010

Odinioara, stateam cu fratele pe veranda bunicilor, numarand fluturii ce se strangeau la becul din mijlocul incaperii. Ne distram de cei ce loveau ferestrele verandei in cautarea luminii.
Cautam celebrul „cap de mort”. Isi parlea uneori aripile de tus in razele de woalfram, printre alte mii si milioane de gaze.

Faceam asta mereu, dupa ce ne spalam pe picioare intr-un ligean cu apa calaie.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: