Skip to content

Sunt unic?

Iunie 17, 2010

Sa treaca mai mult de o saptamana de cand n-am mai scris pe mica foita electronica- clar ca ceva nu e in regula!
Nu e in regula! pentru ca sunt mai confuz ca niciodata. Nici nu mai stiu cine sunt, ce mai pot face, nici nu mai stiu ce mai pot zice si daca mai pot zice. Parca nu mai sunt eu, dar nu mi-e frica deocamdata cu mine pentru ca stiu ca deseori am dedublari de personalitate. Astazi sunt bun, maine sunt rau. Astazi te ascult, maine nu. Azi iti vorbesc frumos, iar maine, maine… maine nu e chiar asa.

Apropo de asta, nu stiu daca am mai zis-o, scuzandu-mi astfel lipsele de memorie, cred ca eu sunt altcineva. Cred ca sunt altcineva atunci cand vorbesc cu anumite persoane, nu conteaza care. Sunt altfel atunci cand discut cu fratele meu, ori cand vorbesc cu un coleg sau amic.
Ma gasesc diferit in momentele in care intalnesc persoane noi si capat astfel un stil de abordare diferit pentru fiecare in parte, dictat doar de un simplu gest al individului, ori de un singur cuvant.

Imi dau seama ca atunci cand discut cu o persoana, sunt altfel decat atunci cand discut cu alta, si ma mulez asadar dupa fiecare entitate sufleteasca.
Astfel sunt, in functie de interlocutor, nataflet, istet, increzut, modest, lenes, activ, pesimist, optimist, badaran, gentilom, si lista poate continua, atat cu parti bune cat si cu parti rele.

Ideea e ca o data catalogat cu un atribut din cele prezentate mai sus, nu voi mai putea face o altfel de impresie decat una generata de insuririle mentionate.
Si nu ar fi numai parerea celor din jur, ci si comportamentul meu, care nu se va mai schimba niciodata din momentul in care am catalogat si eu persoana cu care relationez.

Ciudat! constat ca eu sunt alcatuit din mai multe personalitati. Am o increngatura de ansambluri morale si intelectuale.

Asadar se pun intrebarile:

1. Unicitatea mea dispare din moment ce personalitatea imi e imbuibata cu atatea trasaturi specifice si altor persoane?
2. Unicitatea mea se bazeaza pe modul in care reactionez, diferit sau nu de alti indivizi, la gesutirile ori cuvintele altor persoane?

Am observat ca multi prieteni apropiati se considera unici, care nu pot fi asemanati cu nimic datorita insusirilor lor incomparabile, diferite. Insa, in opinia mea, unicitatea nu ti-o poti atribui tu. Te poti considera unic, dar altcineva te poate asemana cu vecinul de la VI- care vorbeste la fel ca tine, care gandeste la fel ca tine- drept urmare, in ochii acelui cineva unicitatea ta dispare.
In DEX, trecuta in dreptul cuvantului „Personalitate” este explicatia: „Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) și o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva.”

Nimic nu-mi pare propriu, ori caracteristic cuiva. Si nu spun asta mergand pe ideea ca oamenii sunt schimbatori, ci pe ideea individualitatii.

Iar toate particularitatile specifice unui individ sau unei persoane reprezentand prin acestea conceptul de inidividualitate, sunt la mana altcuiva, si nu la mana lui/ei.

Deci bucura-te! caci in ochii unora poti fi unic, iar in ochii altora doar un spic de grau intr-un lan de grâne.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: