Skip to content

Despre vecini

Mai 28, 2010

Ma deranjeaza al dracului de tare modul in care vecinii mei pacheaza masinile. Probabil e scris in ADN-ul lor ca atunci cand vin de la serviciu, sa vireze imediat spre dreapta, sa impinga masina in treapta-ntaia pana se va auzi un troscanit produs de impactul spoilerului cu bordura, dupa care sa iasa rapind din masina si sa o incuie urmand un scurt drum spre apartamentul lor.

Pe ei nu-i intereseaza daca au parcat oblic, daca au incurcat iesirea din parcare a unui alt automobil, ori daca, cu manevra lor, au ingreunat intrarea vreunui locatar in propriul automobil. Ei doar parcheaza. Si atat!
Nu ma enerveaza faptul ca dimineata trebuie sa fiu foarte atent cand ies din parcare pentru a nu zgaria masina unui netot. Pe mine ma enerveaza faptul ca ei le parcheaza repede!
Chiar prea repede!
Au facut dreapta, au inchis motorul, si in urmatoarele 3 secunde, din totala manevra de 10, au si ajuns la interfonul blocului.

A… si pe langa asta, mai au o manie. Apasa pe butonul alarmei doar dupa ce se indeparteaza minim 4 metri de masina. Niciodata n-ai sa-i vezi apasand butonul de inchidere, de pe telecomanda masinii, fix langa ea. Cred ca e o jignire, sau ceva de genul.
Butonul poate fi apasat doar dupa ce individul s-a indepartat la o distanta considerabila de masina.

Revenind. Eu ma chinui sa parchez masina cat mai aproape de bordura; fac trei manevre dupa ce am calculat spatiul optim de deschidere a usilor celor doua masini de langa; o asez astfel incat sa-i ofer si celui ce parcheaza cu spatele o iesire fara batai de cap; iar al meu vecin vine si pur si simplu face dreapta. Si gata!

Pai în cazul ăsta, nu-ti vine sa-ti bagi maşina pe două locuri de parcare?

***

Ajută-l pe Mihai să se bucure din nou de mireasma căcănăriei din cartierul său

Ca tot m-am apucat sa vorbesc despre vecini, trebuie sa scuipt tot acum, marturisind ca viata la bloc a devenit un cosmar, chiar daca la inceput o credeam una animata, una pe care n-as fi schimbat-o pentru o viata la casa.
De ceva vreme nu mai suport mirosul blocurilor, ce pare ca si el a ajuns sa se imparta la toti locatarii- exact ca apa, gazele, ori „caldura”.
Ca sa intelegem mai bine conceptul definit mai sus am sa spun ca, spre exemplu, eu unul, ma cam saturasem de mirosul proaspat de munte oferit de aerul meu conditionat. Asa ca, pe la ora 23, 23 si ceva, voiam sa mai simt inca o data mireasma căcănăriei de la marginea cartierului; voiam sa scot capul pe geam pentru a respira 13 centimetri cubi de aer cacacios cum bine se intampla odinioara.

Pai ce sa vezi? Nu mai poti nene! Nu mai poti face lucrul asta pentru ca mai ales in timpul verii, vecinul de sub mine va avea fereastra deschisa. Iar conform fizicii, gazul din incaperea sa va tinde se se ridice unde altundeva decat la geamul meu.

Eu, ca om, scoţând capul pe geam cu gandul de a adulmeca aerul curat din atomsfera, voi ajunge doar sa miros Impulse-ul vecinii de la 3, mirosul cainelui lup gazduit de vecinul de la 2, mireasma emanata de patura de sex a vecinului de la 1, ori alte gaze dubioase oferite de locatarul de la parter.

Am stat si m-am gandit la o rezolvare a lucrurilor. Concepusem un plan marsav in care eu urmam sa-l pacalesc pe batranelul de la parter cu oferirea apartamentului meu in schimbul apartamenlui sau.
Dar n-a prea mers pentru ca moşul nu voia sa urce 5 scari a cate 32 de trepte, iar intr-un final nici eu n-as fi vrut sa miros emanatiile subsolului.

Momentan ma vad fara iesire din siutatia asta. Propune cineva ceva?

2 comentarii leave one →
  1. Mai 31, 2010 12:00 am

    Propun aer conditionat – termopan – si geamuri inchise.
    Iar cu parcarea. te inteleg. Eu cred ca parchez masina in cele mai mici spatii (stramte), dupa vreo 20 de miscari, in care ma asigur ca e perfect (centrata). In alta ordine de idei, daca vad parcarea full de masini, prefer sa o parchez altundeva, ca sa nu blochez pe cineva…cu toate ca..locul de parcare impozitat de stat este in vecinatatea blocului.

  2. suntjos permalink
    Mai 31, 2010 9:20 pm

    Am aer conditionat, dar m-am cam saturat de aerul mult prea curat pe care-l dă.
    Ma bucur ca nu sunt singurul om cu „toane”. E aiurea sa fii blocat, dar la fel de aiurea e sa si blochezi, pentru ca te trezesti la usa cu tot felul de indivizi mai ales atunci cand e somnul mai dulce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: