Skip to content

Publicitate

Martie 25, 2010

Mai ma atentiona cineva spunandu-mi in tinereturile mele ca sunt un laudaros notoriu, dar parca tindeam sa nu-l cred, stiind ca e doar un critic aspru.
In liceu, colegii nu m-au considerat laudacios nici macar in momentele in care ma imbatam ca un porc si incepeam sa indrug scene in care escaladam etaje de internat pentru o fata, ori momente in care faceam bani cu ajutorul unui pix. Probabil si din cauza alcoolului…
Nici cele doua colege pe care le-am pretuit mai mult decat ochii din cap – cu aceasta ocazie tinand cu tot dinadinsul sa le salut, cu precadere pe una dintre ele, ca cealalta nu prea ma mai baga in seama- nu pareau sa ma fi considerat un fanfaron.

Dar timupurile au trecut si oamenii s-au schimbat. Bine… in afara primului critic trecut in lista de mai sus, care tot tinde sa ma corecteze atunci cand o iau pe aratura, laudandu-ma cu faptul ca am intalnit-o pe Ludmila, fata 90-60-90 ce-mi deschide diminetile reci cu o cafea calda, cu multa frisca si dragoste:

critic: coane nu am nimic cu tine
critic: dar degeaba
critic: te dai grande
critic: adica te lauzi la mine
critic: cu gagici
critic: ca nu mai tine!

Ba unde mai pui ca pe langa critic, au mai aparut si terţe persoane care spun ca sunt laudaros din secunda 47.200 a discursului meu.
Cu recunoastere din partea lor, ca sunt si eu laudăros, dar de la un anumit moment. Adica nu te salut iar in secunda doi ma apuc sa iti vorbesc despre cat de noua e masina mea. (care nu e aşa noua, dar laudarosul trebuie sa se dea si el mare cu ceva, nu!?!)

critic2: esti un ******, un ****, un ********, si un LĂUDĂROS!
critic2: nu te mai suport! gata!

Gata! dupa cum spunea si distinsa persoana ce poarta numele de cod „critic2”. Gata! De azi instaurez dictatura in propriul meu discurs!
De astazi orice moment al discursului meu pe care il consider putand fi calificat de catre interlocutor ca un exces al marinimiei mele o sa il etichetez cu cuvantul „PUBLICITATE”.
Astfel incat, inainte de a ma lauda, o sa rostesc cu putere termenul „PUBLICITATE” cu accent pe „PU”- oferind celui ce sta de vorba cu mine, prilejul de a se deconecta de la discurs, discurs ce nu-l mai intereseaza din moment ce eu imi fac o cultivare a proprii imagini.

Am zis!

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: