Skip to content

Hai la masă!

Martie 19, 2010

Photobucket Familia mea de „aproape-olteni” fericiti si impliniti, reuseste intotdeauna sa cheltuiasca mai mult decat isi propune.
Si totul incepe de la grai, se continua cu bani si se termina cu mancare.
Chiar daca oltenii sunt vestiti pentru debitul sporit de vorbe aruncate pe minut, ea – recte tot familia mea – reuseste sa faca risipa si de astea, dupa cum bine stiti de aici.

Daca ar fi vorba doar de risipa de cuvinte, n-ar fi mare lucur. Dar nu e!
Spre exemplu, anul trecut am imprumutat un card de cumparaturi pentru a achizitiona un amarat de cd-player pentru masină-mea. Initial plecasem de acasa cu gandul de-a cumpara ceva ce-mi poate gadila urechea in cel mai usor mod. Probabil si din cauza ca, respectivul – adica cel ce-mi daduse cardul de cumparaturi, imi lasase vorbă cu limba de foc sa nu devalizez cardul.
Asa ca am fost, si am cumparat. Nu puteam sa-l iau pe cel mai ieftin, ca firma producatoare nu era consacrata pe piata audio. Nu puteam sa-l iau nici pe urmasul lui pentru ca nu-mi placea culoarea cu care erau iluminate butoanele.
Continuatorul nu era pe stoc, asa ca am optat pentru achizitia urmatorului.
Am dat 450 de lei pe el, din totalul buget alocat de 200.
Initial mi-a convenit, pentru ca minunatul card de credit nu avea o limita in retragerea de numerar.
Dupa, nu mi-a mai convenit, pentru ca – eu- am trebuit sa platesc urmatoarele:
– taxa de inmatriculare a masinii
– asigurare
– taxa pentru obtinerea numerelor de inmatriculare
– o chestie alba ce purta numele de chitanta
– taxiul pana la biroul politiei
– taxiul pana acasa, si iarasi de doua ori taxiul: pentru revendicarea numerelor.
… si asta pentru ca nu am fost chibzuit la achizitia unui amarat de cd-player, iar ofertantul cardului sarindu-si practic din pepeni la auzul sumei cheltuite, atacandu-ma cu replici de genul: „acu’, sa-ti plateasca sidi-plaieru asigurarea!”; „Tu iti iei sidi-plaier si n-ai asigurare si numere la masina!”

Si ca sa vezi… ca ieri am vazut acelasi model de cd-player in 200 de lei. Pai sa nu-ti dai cu tesla-n …?

Risipa am facut si atunci cand mi-am luat imprimanta, produs ce avea alocata o suma de maxim 200 de lei. Maxim am spus!
Si eu am cumparat-o cu aproape 500 de lei.

Acum nu ma mai uit la raftul cu imprimante, de teama sa nu am un şoc.

Dar cum spuneam mai sus, treaba e generalizata, lipsa de cumpatare neoprindu-se la mine. O nechibzuinta ce implica anumite cheltuieli marite doar cu scopul de a ne satisface propriile dorinte. Caci daca e vorba de altii, sunt al dracului de zgarcit. Atat eu cat si restul rudelor mele de gradul I.
Revenind, si mama e asa… Spre exemplu, are prostul obicei de a face multa mancarea. Mult prea multa.
Saptamana trecuta a facut un oala cu nu mai putin de 70 de sarmale. Pentru trei persoane. Si sarmale nene, cat palma, nu din alea fandosite, de nu-ti intra nici la un molar.
S-a gandit ea asa… Sa aibe copilu’ ce manca… Sa nu stea cu dintii la gard. Ca nu e frumos. A se citi copilu, adica eu, caci tatal niciodata nu prea a savurat sarmalele, iar ea cica se satura in procesul de fabricatie a acestora.

Am mancat, dar dupa cum se spune in popor: „mananci, mananci, dar mai si arunci!”

Ehe… uite ca am ajuns si in finalul doleantei mele, final pe care nu-l vedeam asa de departe. V-am spus eu la inceput treaba aia cu „aproape-oltenii” si cu risipa de cuvinte? Eh, se pare ca e adevarata!

Astazi, negresit, am ramas fara bucatar in casa, iar pentru a asigura sacul de calorii necesare organismului, a trebuit sa preiau eu acest rol.
Nechibzuinta e mostenita. Ce sa-i fac! Asa ca m-am apucat de facut mancare.
Deocamdata stiu sa fac: sarmale, ciorba de fasole, cateva tipuri de salata, cartofi prajiti, ochiuri, sa prajesc niste peste, pui sau porc, niste ciuperci si… cam atat! Imi trebuie un upgrade pentru mai multe, pe care m-am hotarat sa-l achizitonez in urmatoarele 3 luni.

Am facut niste carne de porc, pictata cu unele dungi false de gratar, niste cartofi prajiti si o mica salata, pentru ca am ajuns tarziu acasa, iar pentru febletea mea (sarmalele) mi-ar fi trebuit cel putin 6 ore pentru realizare, plus cateva minute in retea.
Dar am gatit bă nene! N-am stat pe ganduri. Nu mai putin de 3 castraveti pentru salata, 2 cepe plus o bucata de salata creata cat creierul meu; doua castroane de catrofi prajiti si 9 bucati de carne precum sunt cele din poza de mai sus. Ketckup, marar pe alocuri si niste cascaval pe care l-am ras ulterior pe cartofi. Si asta doar pentru o singura persoana.

Acum, eu am mancat decat un platou. Din socoteala de sus mai ramanandu-mi pe putin inca doua platouri.

No, amu’ puteţi citi titlul!

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: