Skip to content

7 ani

Februarie 3, 2010

In preajma sarbatorilor de iarna, din motive puerile, am fost nevoit sa ma deplazez pentru cateva ore in targul auto saptamanal din Pitesti.
Nu aveam intentia de a cumpara o masina de acolo, nu cred ca as face greseala asta vreodata, si nici mici nu voiam sa mananc. Da… nici pe asta nu as vrea sa o incerc.
Imi trasportam corpul ligamentos doar in interes de serviciu. Sau ma rog…, nu asta conteaza. Treaba e ca trebuia sa ma intalnesc cu un individ dubios, pe care-l cunosteam de ceva vreme, tipul ala de om numit popular „bisnitar”. Dar ce va spun eu… ca nici asta nu conteaza !?!

Ceea ce conteaza e ca am spart o oglinda! Bine, pentru unii ignoranti nici asta nu ar conta, dar pentru mine da.
Cunoscutul, caci nimeni nu vrea sa pomeneasca numele unui bisnitar (ca altfel nu ar mai fi bisnitar, nu ?!?), m-a poftit in masina lui, doar pentru a sta cateva momente de vorba si a depana amintiri caci odata mi-a fost coleg de liceu.
Am binevoit de a ma aseza pe scaunul din dreapta al masinii, am vorbit despre bani, despre bujii, placute de frana, si nu in ultimul rand, despre gemenele ce odata ne-au facut sa plangem ca prostii. Beti!
Am schimbat locurile, caci in dreapta ma simteam neajutorat, si nu in ultimul rand pentru a-i da o cheie masinii lui, oferite bineinteles spre vanzare, timp in care am mai vorbit despre kilometrajul masinii, despre o pedala de frana lipsa si despre faptul ca eu incrucam mereu geamana lui cu geamana mea. Nu stiu daca o faceam intentionat!

Trebuie sa relatez ca nici pe locul soferului nu m-am simtit prea in largul meu, si imediat am trecut la o strategie ampla, probabil din plictiseala, si anume cea de a cuceri si locurile din spate ale autoturismului.
Asa sunt eu nesimtit, ma bag in lucrurile oamenilor mai mult decat m-as baga in ale mele.

Nu puteam sa-i calaresc omului masina fara sa socializam. Asa ca probabil cand i-am marturisit cu lux de amanaunte, si o nemarginita strangere de inima ca incurcam geamana, miselul cred ca mi-a cusut o cheita. Pe intelesul tururor, cred ca mi-a facut o poanta. Sau mi-a pus piedica, sau m-a fraierit, sau… luati-o cum vreti.
Cert e, ca pe bancheta sapte a automobilului statea strategic plasata o oglinda retrovizoare, pe care initial am observat-o, ba chiar i-am si zis individului ca admir in draci unica lui piesa de valoare ce sta nestingherita pe bancheta. O unicitate de oglinda, lunga, prevazuta cu doua zgarciuri, ce numai in bazarul din Vitan se poate gasi. O oglinda numai buna pentru a fi sparta si ulterior a aduce ghinion.

De aia o priponise miselul acolo. Voia sa ma pedepseasca pentru modul in care, intentionat sau nu, i-am confundat geamana. Ma stia ca am mintea scurta, si ca in urmatoarele doua secunde ma voi aseza ca o vita peste ea, uitand ca e acolo. Fapt ce s-a si intamplat!

Imediat am reusit sa ma ridic de pe ea, mi-am constat pagubele rapid, mai ales ca nu au fost niciunele, iar el, in tot timpul asta ce credeti ca facea. Radea miselul, radea cu marginimile buzelor pana dupa urechi.

Pe moment pagubele au fost minore, dar se anunta un viitor greu.
Şapte ani de ghinion!

Asa ca daca nu mai public pe blog timp de 13 zile consecutive, va rog, sunati voi la salvare…

2 comentarii leave one →
  1. robert permalink
    Februarie 3, 2010 10:09 pm

    da vali nostru…si pe tine te salvez eu cu salvarea :))

  2. Februarie 7, 2010 5:52 pm

    Vad ca ai mai publicat, asa ca am pus telefonul la loc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: