Skip to content

De ce îmi vorbeşti aşa?

Ianuarie 28, 2010

Trebuie sa marturisesc cu lux de amanunte ca nimic nu ma induioseaza mai mult decat sintagma „de ce imi vorbesti asa?”
Pot auzi tot felul de declaratii lacrimogene, marturisiri siropoase completate si de gesturi sinucigase ale persoanelor ce-mi relateaza dragostea eterna, atat timp cat nu aud replica de mai sus, totul e un fâs.

Am observat ca reactionez diferit iesind din coconul meu antisocial in urma cu cativa ani buni. Socotind anii dupa neveste, astfel incat sa nu stiti cand se plaseaza actiunea, am sa va spun ca se intampla undeva pe la a treia.
Era o fata cuminte, romantica, cu ochi albastri, dar cam blonda. Iar pe langa asta era si putin fluturatica, conotativ vorbind, astfel incat dupa ce mi-a insinuat prin fapte ca m-ar fi inselat cu un slions pe nume An***, mai tinea cu toata inima sa-mi spuna ca e un idiot de baiat cu care se cearta pe fiecare zi, dar pe care-l iubeste.
Iar ca orice mascul lovit in orgoliul propriu de o blonda ce iubeste un idiot, cu care se mai si cearta, am inceput sa deversez.
A putut sa ma opreasca de abia dupa ce mi-a rostit „de ce imi vorbesti asa? mai ales ca n-am facut nimic”.
Umplutura „mai ales ca n-am facut nimic” a diminuat mult puterea codului de acces, dar totusi m-a facut sa accept cu zambetul pe buze ca o blonda ma poate insela cu un tip slinos pe nume An****, cu care se mai si cearta din cand in cand.
Ce frumos!!!

Urmatorul lucru observabil s-a intamplat acum doi ani, cand aflandu-ma intr-un decor minunat alaturi de a cincea nevasta oficiala (cred ca am numarat bine), dupa un schimb de replici taioase, cauzat de duhul ei „imaculat in greseli”, am inceput sa vorbesc ca un mitocan.
Mereu am considerat-o pe a cincea nevasta cel mai bun exemplar de femeie, sau hai ma rog, aproape cel mai bun, deoarece stia sa comunice. Cel putin pe aceeasi frecventa cu mine, astfel incat, in loc sa-mi dea doua palme si sa plece mi-a spus: „de ce imi vorbesti asa?”
Tot aproape cel mai avansat exemplar l-am considerat si pentru ca a stiut sa foloseasca sintagma cheie la momentul potrivit. Avea un oarecare interes…

Am subliniat si inchis capitolul indoielilor in ceea ce priveste faptul ca am sau nu o problema cu „de ce imi vorbesti asa?”, in urma cu un an.
Aflandu-ma intr-o vizita amicala, imbarbatat de alcool si mai mult stimulat de varul milostiv de care va povesteam si in postul precedent, m-am apucat sa injur sub identitatea „milostivului”, una bucata roman plecat peste hotare.
Si cum tot injuram, de tradare de tara, de mafie si de capsunari, nenea imi raspunde interogativ cu celebrul: „de ce imi vorbesti asa?” Evident am cazut dupa scaun intr-o depresie murdara, plangandu-mi in pumni sub acuzarea ca am putut rani senimentele unui biet amarat culegator de capsuni.
Patru zile nu am fost bun de nimic…

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: