Skip to content

Greutatea de a mă bărbieri

Ianuarie 24, 2010

Din motive neintemeiate, cadenţa de publicare a articolelor de propaganda intestinala interspatiala pe acest blogşor s-a redus considerabil, ajungand la un nivel mai scazut decat cel al mării.
Ar fi sesiunea, bat-o vina, ar fi lenea, ar fi frigul ce-mi influenteaza in mod negativ gandirea, ar fi si imaginata deceptie in dragoste pe care evident imi imaginez ca o sufar. Ar fi multe, mult prea multe de spus, dar cum reusita comunicarii este intotdeauna relativa, nici nu voi incerca sa ma chiui ale preciza gandindu-ma ca s-ar putea ca nimeni sa nu priceapa nimic.

Sa incep cu:
Greutatea de mă bărbieri

Evident zilele de lene sunt multe, ba chiar nenunmarate in calendarul de pe biroul meu. Sunt zilele in care imi pierd chiar si abilitatea de a ma exprima din cauza lenei. E o lene care absoarbe tot in jurul meu, e ca o gaura neagra ce mananca tot ce e material si spiritual.
Inghitite de lene sunt si actiunile cotidiene, sau ma rog… vointa mea de a le realiza, astfel incat deseori reusesc sa supravietuiesc cateva zile bune, ca prin mirare de altfel, fara sa mananc, sa beau apa, sa-mi depozitez anumite nevoi, sau fara sa ma barbieresc.
Unii ar numi-o, hibernare, dar eu ii spun simplu: „lene”. Ce e mai simplu de atat?!?

Dupa cum subliniam mai sus, o alta necesitate a organismului uman este aceea de a-i fi amputat parul. De data asta nu voi intra in detalii si ma voi referi doar la barbierire si anume sctricta actiune de radere a parului „strict de pe fata”.
Din cauza acestor periaode lenese, pilozitatile ating o dimensiune considerabila, fiind al dracului de greu de indepartat ulterior. In principiu, stiu asta, dar tot in „principiu” nu-mi pasa, caci lenea aduce dupa ea si un kilogram de indiferenta.

In „secndcipiu”, totul devine dureros, pentru ca dupa lene si indiferenta, ca dintr-un pamant acoperit cu gheata iese un ghiocel numit personalitate.
Ansamblul de trasaturi morale, ce nu ma suporta cu barba, aceleasi trasaturi ce-mi spun des in propriul cap, ca e timpul sa ma rad.
Le urmez indata, caci stiu ca sunt ale mele, dar rezultatul nu e unul tocmai placut si deseori lasa puncte rosii pe fata mea, lame stricate si injuraturi.

Acelasi ansamblu de trasaturi morale, imi dau uneori si un gram de imaginatie. Pesemne ca tot uneori incerc sa-mi las „cioc”. Prin cioc rog sa se inteleaga taierea sistematica a parului facial, dupa anumite modele, à la Oncescu, à la Mutu, à la Paul Teutul Sr. si multi alti astfel colegi de-ai mei de gradinita.

Problema e ca nu ma pot suporta nici cu cioc. Nu am reusit niciodata sa stau cu o astfel de frizura faciala mai mult de cinci minute.
Timp de cinci minute, ma privesc din toate unghiurile si-mi dau seama intr-un final, chiar daca e asa sau nu, ca nu-mi sta bine cu cioc
Iar urmatorul pas, este acela de a-l eradica din schema.
A doua problema si cea mai usturatoare e ca, nu stiu din ce cauza, la a doua barbierire consecutiva in acelasi interval scrut de timp, tenul devine mult mai sensibil. Si astfel apar in plus, alte puncte rosii, alte injuraturi si alte lame ce par in utlizare mult mai stricate decat cele de mai sus.

Dar pentru toate asta, exista LIVEa Balsam!

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: