Skip to content

Coeziune: cate nimic din tot

Ianuarie 16, 2010

Da, am aflat si eu ca e aproape sesiune, iar pe langa asta am aflat ca se platesc taxe. Cum sunt un roman autentic, le platesc cu doua zile inainte termenului limita.
Aici, ce e drept era sa ma ţepesc, pentru ca un bun amic din feciorie, distins flacau strasnic, fost coleg de liceu, ce are calitatea de a baga oamenii in sperieti, tinea cu tot dinadinsul sa-mi precizeze ca ieri ar fi ultima zi de plata a taxelor scolare.
Astfel incat, ieri dimineata ma luptam cu o coada imensa – ca nu sunt singurul care merge pe principiul: „plata la final” – doar pentru a ma lamuri in mica mea dilema si nu pentru a scoate banii din buzunar.

Am reusit sa ma bag in fata, spre dezamagirea intregului public, iar cand am dat sa intreb la ghiseu, distinsul student ce isi efectua plata inca „in lucru” o scos un sunet ciudat, neintalnit inca in specia umana, sunet ce evident suna, cam asa: „UOăăăăăă!”
Fix cu şase „ă”, ca i-am numarat, pe fiecare. Am reusit sa fac asta, pentru ca sunetul a iesit din gura lui foarte incet, si grav, asemanator unui muget de vacă roz.

Pe ultimul „ă” l-am sesizat dupa ce tipul de la ghişeu mi-a raspuns intrebarii mele referitoare la timpul acordat platii taxelor. Deci atat de lung a fost tot sunetul.
In totala contradictie a fost rapiditatea cu care eu am intrebat si competenta interlocutorului meu, care mi-a raspuns cu aceeasi modena, astfel incat dupa 2 secunde am reusit sa aflu tot ce nu stiam despre taxe, iar in secunda urmatoare sa si ies din incapere.
Bineinteles, pe langa el, alte 40 de suflete de studenti cu experienta in stat la coada, au exclamat ceva confuz, aratandu-si nemultumirea in ceea ce privea intrarea mea tupeista in „biroul de taxe si impozite”.
Bineinteles x2 nici unul dintre ei nu a reusit sa-si termine prima exclamatie, ca eu eram deja la iesirea din cladire.
Asta se intampla exact ca atunci cand stai la coada la poşta, iar un „cineva” iti intra in fata. Pana cand apuci sa scoti un cuvant, „blagoslovindu-l” pe respectivul ca ti-a luat-o inainte, acel „cineva” a si plecat satisfacut.

Nu stiu cum merge treaba prin alte parti, dar la mine in cartier, asta cu poşta chiar se intampla foarte des.

***

Acord o mare importanta timpului in care este transmis un mesaj. De altfel si continutul mesajului are rolul sau remarcabil, dar mult mai important imi pare timpul in care cineva spune ceva.
Exact, e o epoca a vitezei si asta nu trebuie sa ne sperie – ne ajuta doar evolutia. Constituie un avantaj deosebit, transmiterea unei cantitati maxime de informatii cu un numar minim de cuvinte.
Avantaj pe care nu multi oameni il au…

Luandu-l exemplu pe tatal meu, care nu e un om prea migalos, dar atunci cand trebuie sa iti spuna ceva important, o va face cu numarul maxim de cuvinte, in timpul maxim. Mai foloseste uneori si pauze, menite a te tine cu sufletul la gura, pauze mai lungi decat coada unui raton.
Am incercat de atatea ori sa il invat cum sa comunice rapid, dar nu e de rost cu el.
Daca il intrerupi pentru o eventuala cerere de marire a debitului verbal, o sa regreti ca ai facut asta, pentru ca te vei alege cu alte minute bune de asteptat, sau poate o cearta.
– Hai, hai, si zi-mi care e treaba !
– Stai ma asa, ce te grabesti? daca nu vrei sa asculti zi-mi! nu ma mai face sa-mi racesc gura degeaba!
– Nu ca nu vreau sa te ascult, dar spune si tu mai repede…
– Eee! dracia dracului, hai ca ma si enervezi
– Uite, in tot timpul asta, puteai sa-mi spui jumate din ceea ce aveai de zis

Si cearta poate continua…
Iar cand s-a sfarsit, imtervine alta problema

– Asa, unde ramasese? a, hai ca am si uitat…
– Ramasesei la…
– … nu mai stiu, am uitat! pai daca ma intrerupi!

Tatal meu e un simplu exemplu, caci am cunoscut peste 54 de astfel de persoane. Numarate, parol!
Ceea ce ma enerveaza cel mai mult, e ca uneori, probabil intentionat, ma anuntat precum in exmplul de mai sus, ca a dus gunoiul si ca nu mai trebuie sa-l mai duc eu.

3 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 16, 2010 12:49 pm

    Mai, eu nu stiu de ce la voi se poarta Uaaaaa – ul. In Bucuresti din” ‘tu-ti gura ” si ” nesimtito, unde te crezi acilea ??”, nu prea ma scot.
    Aia cu mesajul o patesc si eu. Din ce in ce mai des. Incearca ceva de genul : ” Ai 10 secunde sa-mi zici despre ce e vorba ca ma tare grabesc „. Si dupa 10 secunde chiar pleci. Sa vezi a doua oara ce express transmit tot.

  2. suntjos permalink
    Ianuarie 16, 2010 1:41 pm

    Capitala nesimtirii! Pitestiul e un oras „cilivizat”, ca sa parafrazez o respectabila cersetoare.
    Sau poate ca nu e asa, si tipul doar avea deficiente in exprimare, iar respectivii incolonati poate toti aveau o zi buna.😀

    Ar fi o idee buna cea cu 10 secunde, numai ca nu o pot respecta. De ce? Pentru ca sunt prea curios.😀

Trackbacks

  1. Hai la masă! | sunt jos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: