Skip to content

Programul Criza

Ianuarie 8, 2010

Nu, nu am spart nicio biserica, e doar programul Criza, program ce l-am adoptat in urma cu trei luni, cand mi-am dat seama ca nu mai am bani sa imi incarc o amarata de cartela Cosmote.
Precum bunicul meu, care s-a lasat de fumat de abia dupa ce a realizat ca isi cheltuise banii destinati painii pe tigari, asa si eu am hotarat ca e timpul sa pun piciorul in prag in ceea ce priveste maruntisul.

Inainte lasam rest! Cumparam un ziar cu 2 lei in loc sa platesc pe el doar 1,4. Cumparam biletul de autobuz cu 3,5 in loc de 3,4, iar cand eram grabit, puteam oferi chiar si exorbitanta suma de 4 lei.
De cafea nu mai vorbesc sau de duduia blonda de la alimentara, care mereu ma tragea-n pipet cu monetarul si cu nimic altceva.

Dar, la jumatatea lunii octombrie am spus gata, zicandu-mi in gand, pe langa gata si cuvinte precum, de astazi sunt un talhar. Da… stiu ca o sa imi iau multe injuraturi, si ca probabil voi avea un risc in plus cand va ploua cu fulgere, dar macar voi fi mai bogat.
La scurt timp, buzunarele au inceput sa-mi fie umplute de maruntis, mai ales dupa ce am cumparam „Adevarul” cu 1,4 lei si nu cu 20, dupa ce am asteptat la bilete pana si ultimul ban (atentie BAN, ca asa face tipa, pentru ăi mofturosi, care asteapta rest, ii rasplateste cu monede de 1 ban), ca are si el valoarea lui, dupa ce si zambetul oferit drept rest odinioara de catre blonda, s-a transformat in bani.

Bani! Bani! Bani!

Tot in octombrie a fost conceput si Borcanul milei. Un instrument necesar bunei desfasurari a programului Criza, ce are ca scop depozitarea in siguranta a monetarului.
Dupa cum se poate observa, a fost sugestiv botezat doar pentru gazduirea  monedelor de 10 bani, 5 bani si 1 ban.
Monedele de 50 de bani oferite ca rest, nu era acceptate de catre borcan, caci isi aveau strasnicul scop de a-mi dezlega un carucior de cumparaturi, atunci cand foloseam hipermarketul, deci, acestea aveau un loc privilegiat, captusit in piele, fix in buzunarul stang al patanlonului meu.
Astfel vorbind, dupa 3 luni, de acceptat rest, borcanul arata cam asa:

Adica, e cam plin!

S-au făcut, nici mai mult, nici mai putin de 22,3 lei, in trei luni de strans si adaugat maruntis doar de cate 10, 5 si 1 ban/i.

Acum am dubii, … am cam prins drag de ei. Nu prea imi vine sa ii dau pe o cartela de reincarcare. As continua programul Criza pana cand suma de 2000 de lei va fi atinsa, sau pana cand cel putin jumtate din dimensiunea podelei mele, va fi umpluta cu monede. Nu de alta dar sa par ca am si eu o podea de milioane.
Totusi daca o sa imi cumpar o cartela, am sa fiu atent la expresia vanzatoarei.

5 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 8, 2010 9:55 pm

    Sa o pozezi, te rog, imedediat dupa ce-i trantesti borcanul pe tejghea.

  2. suntjos permalink
    Ianuarie 8, 2010 10:03 pm

    Ii bag un blit in nas, imediat. :))
    Sper sa mi-i accepte, daca nu, bcr scrie pe mine. Si daca ajung acolo, e de rau.

  3. Ianuarie 8, 2010 10:33 pm

    Stii ca m-ai pus pe ganduri? Pai cate monede dintr-astea am lasat eu pe tejghele… umpleam un borcan mai mare ca al tau! Ia sa trec si eu pe program de criza. Serios mi-ai deschis ochii😀 Mersi!

  4. suntjos permalink
    Ianuarie 8, 2010 10:43 pm

    @Raluca Nicula: Trebuie! :>

  5. Ianuarie 15, 2010 9:20 am

    O podea de milioane, buna asta :)) Succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: