Skip to content

Stereotipuri

Decembrie 1, 2009

Mai ieri priveam chioras un reporter care ne dezvaluia cu lux de amanunte, cum un individ la vreo’ 67 de ani, dupa o altercatie, capatase o „rana urata” la cap – provocata de un „agresor violent”.
Stau si ma intreb… Oare o rana poate fi frumoasa? Ma pot mandri cu rana dobandita in urma unui accident, spunand ceva de genul: „Hei, Romica, uite ce rana frumoasa am!
Uite, iti place? Ce frumos! Pot contempla, vanzandu-mi sangele cum curge lin…
Hei Romica, nu crezi ca as putea participa la Miss Rana, cu taietura mea?”

Agresorul violent…
De obicei, un agresor imi pare unul violent si nu un agresor plin de patos. Un agresor ce doreste sa-mi taie jugulara din dragoste, sau unul care poarta papuci pufosi, mov. De preferinta papuci in forma de iepure!

Risc sa spun, cum totusi, am devenit dependent si a ajuns sa-mi placa la nebunie cum totul devine tragic in presa. Cum un simplu incendiu devine, scris, un „incendiu nimicitor”. Ori o crima, una odioasa.

O crima, mama ei de crima… e odioasa de fel, dezgustatoare, demna de ura, o crima provoaca indignare.
Doar nu ma pot bucura atunci cand criminalul ia viata unei victime?

Sau, ba da! O pot face. In cazul in care victima detine o functie a carei nume incepe cu „parla”, se continua sugestiv cu „ment”, terminandu-se rapid cu „ar”.

    …si uite asa am scapat echitabil, de un stereotip al presei.
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: