Skip to content

O problema mai veche

Noiembrie 26, 2009

Problema cainilor vagabonzi cu toti o stim. Cel putin in Pitesti, in lipsa altor metode de eradicare a acestor animale, s-a luat decizia de a fi sterilizate.
S-au sterilizat, sau cel putin asa cred, toate cele care acum poata „cercei” pe ureche. Multe la numar… dupa cate am vazut, dar uite ca ieri, mergand spre casa, am dat nas in bot cu un minicaine, catelus, mai bine zis (sau nu), un nou nascut canin.
Stau si ma intreb, cum de a putut prinde viata acest animalut din timp ce, restul cainilor, parca erau sterilizati.
– Oare nu s-a facut bine treaba? Aici as intelege, ca oarecum e ceva normal sa mai scapi unul, doi, din vederea programului de sterilizare.
– Oare cineva l-a adus la oras, din strafundurile satelor romanesti, incercand sa scape de el? Lucru pe care nu prea-l cred. Dar hai totusi sa-l pun la calcul.
Ultima intrebare s-ar adresa cazului de mai sus. Dar ce ne facem in cazul asta:

O „catelusa” (nu privesc cu ochi buni cainii vagabonzi, dar nu pot pronunta totusi cuvantul căţea) hranea intr-o zi, in fata blocului alaturat, vreo 7 catei. Aici e cert faptul ca nimeni nu a adus puii respectivi in oras pentru a scapa de ei. Deci ultima intrebare pica.

Ramanand doar cu una si aceea prin care demonstam incompetenta hingerilor. Iar lucrul asta are o consecinta mai urata decat pare, pentru ca stim „calitatea” unei cateluse de a da nastere a cel putin 4 caini. Asta in cazul in care nu se „streseaza” prea mult! In zilele norocoase, se poate atinge un numar si mai mare.
Astfel incat, dupa doi ani, 4 caini nesterilizati se pot reproduce, creand astfel peste 30 de noi vieuitoare canine.

Bineinteles, o mare parte din vina o au si oamenii ce hranesc cainii aciuati langa blocuri. Daca un catelus n-ar primi mancare constant, va disparea intr-un final. Fie de „batranete”, fie va fugi unde va vedea cu ochii, cuprins de nervi, exasperat de comportamentul civilizat al oraseanului civilizat.
Pai serios, cel putin in fata blocului meu, sunt vreo 7 caini maidanezi mai grasi decat China. Vazand acest trai luxuriant al latratorilor, intr-o zi imi venise ideea de a-mi aduce in fata blocului, porcul de la tara. Gandindu-ma ca daca ar fi fost hranit precum maidanezii si s-ar fi putut adapta intr-un fel, as fi putut manca de Craciun, un porc de 300 de kg si nu unul de 100 precum o fac acum.

Tot in categoria asta intra si omul care-i protejeaza excesiv, omul care e in stare sa te bata o saptamana ca i-ai lovit cainele maidanez cu masina, ori ca i-ai tras un sut in boase, poataiei in timp ce se indrepta vertiginos spre tine, cu gandul pasnic, de a te musca.

Asta mi s-a intamplat intr-o zi, cand in drum spre apartamentul fratelui meu, am avut o intalnire de gradul III cu un caine maidanez si un admirator al acestuia.
Ingandurat precum sunt de obicei, aproape de intrarea in scara blocului, vad cum latra de la departare si se apropie destul de rapid, o potaie maidaneza, negra, care-mi ajungea undeva pana la brau – asta asa… pentru a va face o idee despre cat de dragalas era ea.
Evident ca m-am speriat, iar fix cand potaia a ajuns in fata mea, i-am tras un sut in mecla. Nu ma gandeam ca ma pot sincroniza atat de bine, dar nu ma gandeam nici ca jegul negru, poate reactiona atat de rapid. Astfel incat dupa ce i-am tras sutul, a reusit sa-mi clipseze putin cu unul dintre canini, siretul pantofului.
Dupa „impact”, piciorul meu s-a resimtit, la fel si cainele care s-a dat putin mai spate, dar asta nu l-a facut sa se si opreasca din latrat.
De la cativa metri privea un „nenea”, pe la vreo 20 de ani, care dupa ce a vazut toata scena, a inceput sa ma boscorodeasca, spunandu-mi ca n-am nici pic de mila pentru saracele animale.
– Cacat! omule, tu esti prost, nu ai vazut ca m-a apucat de picior? i-am replicat.
Atat a asteptat, iar intr-un acces de furie probabil, ori de idiot ce era, a inceput sa asmuta cainele pentru a ma musca din nou.

A urmat un schimb de replici, pe care nu as vrea sa le las asternute aici.

Dupa toate astea, stau si ma intreb, oare cum au scapat celelalte orase europene, de cainii vagabonti?
– Scapand si de oamenii care-i adopta, doar partial. Si bine mi se pare ca zic „doar partial” – caci daca as fi pus vreun individ ce hraneste un caine maidanez, sa-l ia acasa, sigur ar fi stramba din nas.
– Oare au scapat de ei, inainte aparitiei organizatiilor ce au ca scop protejarea cainilor vagabonzi – prin metode considerate de catre unii mai putin ortodoxe? Ca Doamne, doar n-o fi rasa protejata de lege.
– Oare i-au racolat pe toti la marginea orasului, lasandu-i sa-si traiasca viata decent, pana la adanci batraneti?

Estimativ, ma intreb, cati ani vor mai trece pana cand vom scapa de cainii vagabonzi? Pana cand vom putea spune cu adevarat ca ne-am dat jos din copaci in urma cu ceva ani buni…

One Comment leave one →
  1. asana permalink
    Noiembrie 27, 2009 12:12 am

    :))…mihai ,you don’t like dogs…i know..:))…dar catelusul nu era simpatic foc??..:X

    ps: dog’s are more intelligent than man…:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: